Îmi plac mult traseele ecoturistice din zona Fundata-Moieciu, dar nu știu cum se face că ajungem în zonă mai mult iarna decât vara, când vremea ne cam joacă feste și uneori ne dă bătăi de cap.

Iarna trecută ne-am rătăcit prin Poiana Andolia, iar iarna asta am avut noroc de vreme bună ca să putem finaliza un traseu (cel despre care îți povestesc azi), doar o singură dată, deși în zonă am ajuns de vreo 3 ori.

Dar nu-i nimic, probabil că și anul acesta vom călători mai mult prin România, așa că vom avea timp să parcurgem pe îndelete și restul traseelor ecoturistice din zonă.

Traseu ecoturistic Fundata – La pas prin Vama Giuvala

La pas prin Vama Giuvala (T7), așa se numește traseul ecoturistic care pleacă din fața primăriei Fundata și străbate dealuri și poieni de-o frumusețe aparte. Ajunge la un moment dat pe deasupra drumului care merge spre satul Șirnea, îți oferă priveliști chiar spre Cheile Dâmboviței, apoi se întoarce înapoi în Fundata.

Traseul trece și prin vechea vamă Giuvala, locul care acum ceva timp în urmă (mai bine de 100 de ani) despărțea România de Imperiul Austro-Ungar.

Traseul este circular, are 6 km și este marcat cu un omuleț verde. Nu este dificil de parcurs, însă trebuie să fii atent la marcaje. Noi ne-am prins urechile de vreo două ori, de aceea o să-ți povestesc mai detaliat despre traseu și o să-ți dau câteva puncte de reper ca să-ți fie mai ușor.

Peisajele sunt superbe și diverse, iar natura îți oferă o nouă ocazie să-i descoperi frumusețea, indiferent de sezon. Noi am făcut traseul în luna decembrie, când deși calendaristic ar fi fost iarnă, am prins o ultimă bătălie între arămiul toamnei și albul tărâmului de gheață.

Traseu ecoturistic Fundata – puncte de reper

Dacă te poziționezi cu spatele la clădirea primăriei, atunci direcția în care vei începe să mergi pe traseu va fi spre stânga. Vei parcurge câteva sute de metri pe DN, până când vei vedea pe partea dreaptă omulețul verde, destul de obscur poziționat pe un cap de pod.

Tot de pe partea dreaptă a DN-ului vei coborî într-o vale largă, presărată cu bolovani, iar de acolo te vei îndrepta spre pădure având în față crestele Pietrei Craiului.

După câteva minute vei ieși într-o poiană străjuită de brazi și vei coti spre dreapta. De-a lungul poienei nu vei mai întâlni marcajul. Însă după ce treci pe sub stâlpul de înaltă tensiune pe care n-ai cum să nu-l vezi și să-l auzi, vei face stânga printre brazi și vei vedea din nou omulețul verde pe pietre și copaci.

Aici vei găsi și cel mai fotogenic loc de pe parcursul traseului, care pe noi ne-a făcut să ne oprim copleșiți din nou de frumusețea naturii. Am simțit pur și simplu că după ce am trecut prin ”poarta de brazi” ne-am teleportat pe tărâmul iernii, printre flori de gheață și multă brumă.

Practic din momentul acesta și până te vei intersecta din nou cu DN-ul nu vei mai avea probleme legate de apariția marcajelor. Însă după ce ajungi pe DN și treci de o mare parte din casele din sat, omulețul verde dispare.

Conform ghidului de trasee ecoturistice, traseul ar trebui să continue în stânga, pe un drum care să ducă din nou spre pădure, dar ia drumul și marcajele de unde nu-s.

Așa că în porțiunea asta a traseului ne-am fâțâit în sus și în jos căutând omuleți, însă fără nici un rezultat.

Într-un final ne-am întors la ultimul marcaj pe care îl văzuzem și acolo ne-a sărit în ochi o poarta deschisă care parcă ne aștepta pe noi. Așa că am intrat pur și simplu și am coborât spre pădure unde am reîntâlnit marcajul.

Numai că la scurt timp am dat de un gard dublu de sârmă ghimpată care practic ne oprea să continuăm. Ne-am învârtit iar în dreapta și-n stânga, gândindu-ne că poate trebuie să schimbăm direcția, însă nu, traseul continua peste gardul de sârmă, așa că l-am sărit ca hoții și ne-am dus mai departe.

N-am înțeles exact dacă acel gard ar fi trebuit să oprească trecerea animalelor sau a oamenilor, dar dacă am intrat pe proprietatea cuiva care și-a îngrădit terenul tocmai ca să nu mai calce nimeni pe acolo, ne cerem scuze.

Poate ar fi bine ca cei care au conceput traseele ecoturistice din zonă, să le mai verfice din când în când și să le modifice dacă e cazul. Și cu asta am închis paranteza.

Am continuat prin pădure într-o coborâre destul de abruptă, apoi am făcut stânga pe un drum foresier, unde marcajele au fost foarte clare. Am trecut pe deasupra drumului care merge spre Șirnea și apoi pe lângă alte câteva case izolate.

În dreptul utimei gospodării am făcut din nou stânga. Am intrat în pădure și în scurt timp am ajuns înapoi în poiana prin care am trecut la începutul traseului.

Chiar și așa, cu minusuri la capitolul marcaje, ne-a plăcut mult traseul. Dar recunosc că avem deja experiența altor câteva trasee ecoturistice din zona Fundata-Moieciu pe care le-am parcurs de-a lungul timpului. Și ne-am făcut și un obicei ca atunci când alegem un nou traseu pe care vrem să-l explorăm, să mai adăugăm pe lângă timpii de parcurgere sugerați în ghid, încă o oră, răgaz de căutat omuleți colorați.

Nu uita să dai like paginii de facebook și follow contului de instagram că să ținem legătura. Te aștept să mai descoperim împreună și alte locuri frumoase din România!

CITEȘTE ȘI:

Traseu Moieciu de Sus-Poiana Andolia pe timp de iarnă

Hoinăreală prin Șirnea-traseu ecoturistic în Poarta Carpaților

Cheile Grădiștei -Fundata. Ce poți face într-o zi de iarnă