Postarea de azi e despre o altfel de călătorie. Una de dragoste, cu batăi repezi de inimi, cu promisiuni, jurăminte și pași ”mai aproape de cer”. Așa mi-a spus Ileana că vrea să-i fie nunta. Fără ceremonii pompoase, invitați pe care să-i fi văzut de câteva ori în viață și mese festive. Voia ceva simplu și frumos, ca dragostea ei pentru Liviu.
Continue Reading
Plimbarea din Sinaia până în Poiana Stânii s-a desfășurat sub semnul unuia dintre motto-urile mele preferate -”If something good happens, travel to celebrate it. If something wrong happens, travel to forget. If nothing happens, travel to make it happen”. Ne-am identificat cu partea de început a citatului și am sărbătorit în primul rând o reîntâlnire cu prieteni foarte dragi, apoi desigur, venirea primăverii, apoi multe alte lucruri pe care ar trebui să le celebrăm în fiecare zi a existenței noastre, dar nu o facem din varii motive.
Continue Reading
Un prieten de-al meu îmi spunea mereu: ”Un strop de cafea și-o rază de soare mă fac fericit!” Eu parcă n-aș spune asta în dreptul cafelei, dar după o rază de soare tânjeam de ceva vreme.
Continue Reading
Sâmbătă dimineată am aruncat din nou rucsacii și bocancii în portbagajul mașinii și ne-am îndreptat în viteză spre munte. Ne aștepta un traseu la Crucea Caraiman.
Pe drum, încă somnoroasă, Corina îmi spunea că se sufocă în București. Era sătulă de ”fețele posomorâte” pe care le vedea în fiecare zi și nu voia să ajungă una dintre ele. Avea nevoie de un moment de respiro și știa că muntele e generos și tămăduitor. ”-E cea mai bună terapie!” mi-a spus. Deși mi s-a părut că sună oarecum a clișeu, i-am dat imediat dreptate. Nimic nu se compară cu bucuria simțită la sfârșitul unei zile petrecute pe munte, cu trupul obosit dar spiritul înviorat și liber.
Continue Reading
Deși era o dimineață senină, prognoza meteo suna amenințător –”ploi cu descărcări electrice și vânt puternic începând cu ora 11”. Ne-am luat totuși inima în dinți (și bine am făcut) și la ora 9 fix am fost în fața telescaunului din Borșa. Ne-am aliniat frumos doi câte doi și imediat am început urcarea spre stână, trecând în liniște pe deasupra brazilor. Aerul era rece așa că mi-am tras gluga peste cap și m-am înfășurat mai bine în pătura pe care o primisem la plecare. Simțeam trepidațiile zgomotoase ale barelor de metal la fiecare nod al firelor de telescaun și pentru câteva minute mi-am lăsat imaginația să născocească scenarii exagerate, asemănătoare celui din filmul Frozen. Noroc că urcarea a fost scurtă. În aproximativ 20 minute am pus din nou picioarele pe pământul plin de rouă și ne-am pregătit pentru mult așteptatul traseu la Cascada Cailor și Lacul Știol.
Continue Reading
Un ”cucuriguu” lung și ascuțit ne-a trezit la realitate duminică dimineața la ora 7. Am coborât din pat în vîrful picioarelor, am deschis fereastra și în secunda următoare am avut parte de unul dintre cele mai bune momente ale zilei. O priveliște încântătoare m-a făcut să deschid ochii mari și să rămân pentru câteva secunde nemișcată. Un val de ceață subțire aluneca peste dealurile verzi, strecurându-se încet printre copaci și gospodării. N-am avut camera la mine, o lăsasem în mașină și până aș fi adus-o, ceața s-ar fi risipit, așa că am tras aer adânc în piept și am lăsat natura să-mi retrezească simțurile adormite de prea mult stat în București.
Continue Reading
Duminică dimineața am plecat spre Bușteni împreună cu câțiva prieteni de pe meleaguri străine, după o noapte în care ne-am plimbat pe străzile Bucureștiului, am fumat narghilea și am stat la taclale ca să recuperăm timpul în care n-am mai știut unii de alții. Nu ne-a păsat că eram obosiți, voiam să profităm la maxim de timpul pe care-l mai aveam de petrecut împreună, așa că am ieșit din București și ne-am îndreptat spre munte. Eram dornici de puțină mișcare, așa că un traseu Gura Diham – Cabana Diham ni s-a părut potrivit. Simplu, scurt și frumos!
Continue Reading
Joi dimineață termometrul arăta 5 grade celsius. Soarele cald ne invita insistent să ieșim din casă. La început, doritori de un traseu Bușteni – Cascada Urlătoarea am fost doar șase, apoi fiecare din noi a mai adus pe câte cineva și în final grupul nostru s-a dublat. Împreună cu câteva familii cu copii destul de mici, am hotărât să mergem pe un traseu ușor care să-i provoace și totodată să-i bucure pe prichindei, dar și pe noi.
Continue Reading
Nimic nu e mai reconfortant decât o plimbare la munte toamna târziu, pe cărări îngălbenite de frunze căzute, pe lângă izvoare limpezi și cascade, alături de prieteni dragi cu care să împarți bucurii și noi descoperiri.
Am sărbatorit în luna noiembrie ziua de naștere a Corinei, însoțitoarea mea în aproape toate călătoriile și tot în noiembrie am celebrat 10 ani de când ne-am cunoscut și împrietenit, 10 ani minunați de prietenie adevărată și încredere pe care sper să-i transformăm în 20, 30, apoi într-o viață.
Continue Reading
Am avut parte aici de câteva zile frumoase și în ciuda frigului de afară, ne-am hotărât să mergem, într-o dimineață, spre Cheile Bicazului-Lacul Roșu pentru a ne reîncărca bateriile și, personal, pentru a-mi reîmprospăta amintirile care mă leagă de acest loc.
Continue Reading