În Cheile Nerei sunt multe trasee frumoase, însă pe noi ne-a fascinat unul anume – acela care merge la Cascada La Văioaga, Lacul Ochiul Beiului și Cascadele Beușnița.
Traseul e scurt și ușor. De fapt nici nu l-aș numi traseu, ci mai degrabă o plimbare prin pădure, în care ai ocazia să vezi tot felul de minunății ale naturii.
Continue Reading
Pentru cei care n-au parcurs încă celebrul traseu Babele-Vârful Omu, postarea de azi reprezintă o invitație. O invitație la mișcare și deconectare în mijlocul naturii. Aer curat, liniște și peisaje încântătoare. Ce vrei mai mult? ”Poate mai puțini turiști”, vei spune, dar nu uita că natura e generoasă și ne primește pe toți, iar Bucegii nu-s degeaba așa de umblați. Au ei motivele lor.
Continue Reading
Nu sunt eu nici pe departe experimentată în ale muntelui, însă iubesc natura și verdele pădurii, iar traseele montane pentru începători, din munții Bucegi sunt locurile în care prefer să evadez atunci când simt că Bucureștiul mă sufocă.
Traseele de care îți spun sunt ușoare, așa că n-ai nevoie de prea multă condiție fizică, ci mai mult de chef, bună dispoziție și câțiva prieteni care să te însoțească.
Continue Reading
Postarea de azi e despre o altfel de călătorie. Una de dragoste, cu batăi repezi de inimi, cu promisiuni, jurăminte și pași ”mai aproape de cer”. Așa mi-a spus Ileana că vrea să-i fie nunta. Fără ceremonii pompoase, invitați pe care să-i fi văzut de câteva ori în viață și mese festive. Voia ceva simplu și frumos, ca dragostea ei pentru Liviu.
Continue Reading
Plimbarea noastră din Sinaia până în Poiana Stânii s-a desfășurat sub
Ne-am
Un prieten de-al meu îmi spunea mereu: ”Un strop de cafea și-o rază de soare mă fac fericit!” Eu parcă n-aș spune asta în dreptul cafelei, dar după o rază de soare tânjeam de ceva vreme.
Continue Reading
Sâmbătă dimineată am aruncat din nou rucsacii și bocancii în portbagajul mașinii și ne-am îndreptat în viteză spre munte. Ne aștepta un traseu la Crucea Caraiman.
Pe drum, încă somnoroasă, Corina îmi spunea că se sufocă în București. Era sătulă de ”fețele posomorâte” pe care le vedea în fiecare zi și nu voia să ajungă una dintre ele. Avea nevoie de un moment de respiro și știa că muntele e generos și tămăduitor.
”-E cea mai bună terapie!” mi-a spus. Deși mi s-a părut că sună oarecum a clișeu, i-am dat imediat dreptate. Nimic nu se compară cu bucuria simțită la sfârșitul unei zile petrecute pe munte, cu trupul obosit dar spiritul înviorat și liber.
Continue Reading
Deși era o dimineață senină, prognoza meteo suna amenințător –”ploi cu descărcări electrice și vânt puternic începând cu ora 11”.
Ne-am luat totuși inima în dinți (și bine am făcut) și la ora 9 fix am fost în fața telescaunului din Borșa. Ne-am aliniat frumos doi câte doi și imediat am început urcarea spre stână, trecând în liniște pe deasupra brazilor.
Aerul era rece așa că mi-am tras gluga peste cap și m-am înfășurat mai bine în pătura pe care o primisem la plecare. Simțeam trepidațiile zgomotoase ale barelor de metal la fiecare nod al firelor de telescaun și pentru câteva minute mi-am lăsat imaginația să născocească scenarii exagerate, asemănătoare celui din filmul Frozen.
Noroc că urcarea a fost scurtă. În aproximativ 20 minute am pus din nou picioarele pe pământul plin de rouă și ne-am pregătit pentru mult așteptatul traseu la Cascada Cailor și Lacul Știol.
Continue Reading
Un ”cucuriguu” lung și ascuțit ne-a trezit la realitate duminică dimineața la ora 7. Am coborât din pat în vîrful picioarelor, am deschis fereastra și în secunda următoare am avut parte de unul dintre cele mai bune momente ale zilei.
O priveliște încântătoare m-a făcut să deschid ochii mari și să rămân pentru câteva secunde nemișcată. Un val de ceață subțire aluneca peste dealurile verzi, strecurându-se încet printre copaci și gospodării.
N-am avut camera la mine, o lăsasem în mașină și până aș fi adus-o, ceața s-ar fi risipit, așa că am tras aer adânc în piept și am lăsat natura să-mi retrezească simțurile adormite de prea mult stat în București.
Continue Reading
Duminică dimineața am plecat spre Bușteni împreună cu câțiva prieteni de pe meleaguri străine, după o noapte în care ne-am plimbat pe străzile Bucureștiului, am fumat narghilea și am stat la taclale ca să recuperăm timpul în care n-am mai știut unii de alții. Nu ne-a păsat că eram obosiți, voiam să profităm la maxim de timpul pe care-l mai aveam de petrecut împreună, așa că am ieșit din București și ne-am îndreptat spre munte. Eram dornici de puțină mișcare, așa că un traseu Gura Diham – Cabana Diham ni s-a părut potrivit. Simplu, scurt și frumos!
Continue Reading