Un prieten de-al meu îmi spunea mereu: ”Un strop de cafea și-o rază de soare mă fac fericit!” Eu parcă n-aș spune asta în dreptul cafelei, dar după o rază de soare tânjeam de ceva vreme.

În București nu se anunțau zile prea senine, așa că am plecat în căutarea soarelui pe alte meleaguri. Un road trip de o zi la munte era ceea ce speram să ne aducă mai aproape de lumina și căldura lui.

Prima oprire-Peștera Dâmbovicioara

Am plecat luni dimineață împreună cu Corina și Lucian spre culoarul Rucăr-Bran și am ales varianta de traseu care trece prin Târgoviște, ca să evităm aglomerația de pe Valea Prahovei.

Prima oprire am făcut-o la Peștera Dâmbovicioara. Aceasta nu este foarte mare (aproximativ 300 de metri lungime) și s-a format în urma acțiunii apelor pârâului Dâmbovicioara, care au săpat în calcarele jurasice ale Masivului Piatra Craiului.

Deși nu sunt un fan al peșterilor, iar Dâmbovicioara o mai văzusem, a fost totuși ceva ce mi-a atras atenția. Podeaua peșterii era plină de stalagmite de gheață, transparente, împrăștiate ca niște piese pe tabla de șah.

Am avut parte și de un ghid personal, Amalia, de numai 15 ani, care ne-a povestit istoria peșterii și ne-a arătat principalele atracții ce constau în câteva formațiuni calcaroase cu forme diverse: labă de urs, aripă de șoim, piele de tigru sau cap de șarpe.

De la Dâmbovicioara am plecat mai departe spre Fundata, cea mai sus poziționată localitate din România (1360), străjuită pe o parte de  Munții Bucegi, iar pe cealaltă de Piatra Craiului.

Drumul a fost pustiu și înghețat. Din când în când ceața ne învăluia, făcându-ne să încetinim pe serpentine, apoi dispărea și lăsa la vedere copacii încremeniți de pe marginea șoselei.

La ieșire de pe serpentine soarele ne-a zâmbit prietenos, iar zăpada, întinsă cât vedeai cu ochii, strălucea atât de tare, încât m-apucase regretul fiindcă nu-mi luasem la mine ochelarii de soare.

Pe jos pe serpentine, până la Cheile Grădiștei – Fundata

Ne-am oprit pe marginea drumului ca să tragem aer adânc în piept și să privim jocul norilor printre copaci și gospodării, apoi ne-am văzut iarăși de drum până în parcarea Complexului Cheile Grădiștei-Moeciu.

Am lăsat mașina aici și ne-am hotărât să parcurgem pe jos cei 5 km care despart Complexul Cheile Grădiștei-Moeciu de Resort Cheile Grădiștei-Fundata. Nu există drum pietonal, așa că am luat-o la picior pe șosea, urcând cu atenție fiecare serpentină.

Cu cât urcam mai mult, cu atât mai spectaculoasă devenea priveliștea asupra crestelor ascuțite ale Pietrei Craiului. N-am mai întâlnit pe nimeni pe șosea, doar noi, 3 rătăciți, un pic prea zeloși și dornici de mișcare.

Într-o oră și jumătate de mers relaxat, cu multe opriri, am ajuns pe platou. Aici am dat peste o mulțime de părinți și copii veseli care profitau de zăpadă și de vremea frumoasă de afară, într-un peisaj de iarnă de la care nu ne mai puteam lua ochii.

Ceainăria și restaurantul de la Cheile Grădiștei – Fundata

Am urmat semnele și ne-am refugiat în Ceainăria resortului, amplasată în spatele hotelurilor, într-un colț liniștit, unde la aburul unei cești de ceai fierbinte, ne-am odihnit picioarele, privind cerul albastru, ca de cristal.

T-shopul Fundata e micuț și intim, mobilat atât în interior cât și la exterior, cu măsuțe și scaune pentru cei care vor să servească ceva, însă ceea ce-l face special este biblioteca interioară, din care pot fi răsfoite sau cumpărate tot felul de cărți pentru adulți și copii.

Tot pe platou am găsit și un restaurant unde am luat masa. Deși era foarte aglomerat, serviciile au fost impecabile. Ni s-a luat imediat comanda și în cel mai scurt timp ne-am potolit foamea. După ce am mâncat, am pornit iar la drum, de data asta privind totul într-o altă lumină, cea a unui apus tăcut, care ne făcea din când în când să stăm locului și să ”ascultăm” liniștea care se lăsa peste satele de la poalele Craiului, apoi să grăbim iar pașii spre mașină.

Chiar așa scurtă, de doar câteva ore, expediția noastră și-a atins scopul. Ne-a bucurat, relaxat și ne-a arătat din nou frumusețile naturii.

A fost un roadtrip de o zi, pe care dacă l-am fi făcut vara, când se întunecă târziu, l-am fi lungit cu alte câteva opriri prin zonă, poate pe la Șirnea, sau Peștera și Măgura, câteva sate minunate de la poalele Pietrei Craiului, pe care dacă nu le-ați văzut, trebuie să o faceți.

Așa că dacă simțiți și voi nevoia să evadați pentru o zi din obișnuit, dar nu știți pe unde, puteți încerca această variantă de traseu. Nouă ne-a plăcut, sper să vă placă și vouă 🙂

CITEȘTE ȘI:

Dâmbul Morii-Canionul 7 Scări

Cabana Babele-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor

Gura Diham-Poiana Izvoarelor cu ploaie și ceață