Peripeții din vacanța în Croația
Eu zic că vacanțele mele sunt faine și reușite, chit că uneori se întâmplă și evenimente care pun la încercare calmul și răbdarea chiar și a unei balanțe veritabile, ca mine.
În Roma am fost la un pas de a rămâne fără portofel, în Amsterdam ne-au întârziat o zi bagajele, în Praga ne-a alergat un bețiv noaptea pe stradă și lista ar putea continua. Însă în timp, am învățat să le luăm pe toate așa cum vin, să ne adaptăm, sau de ce nu, să ne amuzăm atunci când e cazul.

Nici în vacanța din Croația nu ne-au ocolit peripețiile, dar deh, fără ele unde ar mai fi fost amintirile picante, momentele alea de nebunie când dai din râs în plâns și invers sau cele pe care preferi să le păstrezi doar pentru tine și cei cu care le-ai trăit, sub motto-ul: „What happens there, stays there!”
Și totuși uite-mă povestind una, alta din culise, nu din alt motiv, dar nu vreau să crezi că mie îmi merg de fiecare dată, toate, ca pe roate.
No camera, no gas!
Eram în Split când, în aceeași zi mi-a cedat camera foto, apoi am rămas cu barca în mijlocul mării, fără motorină. Ne-am luat o croazieră de o zi spre insulele din apropiere, iar la întoarcere… surpriză! Am văzut fundul gol al rezervorului mai repede decât ne-am așteptat.

Asta a fost partea oarecum amuzantă, însă ceea ce m-a întristat a fost povestea cu camera foto. Am lăsat-o, într-un moment neinspirat, în soare, până i s-a topit bateria. Pe urmă, m-am enervat și m-am bosumflat, dar degeaba. A fost vina mea și în final mi-am asumat-o.
Nu-mi mai spune și tu că fără tehnologie te bucuri mai mult de vacanță, pentru că nu ține. La mine, călătoria merge mână-n mână cu fotografia.

Cu mașina în service
Ei bine, după povestea asta, mi-am spus: ”Camera s-a dus, barca nu mai pornește, se mai poate întâmpla ceva?”
Și răspunsul a venit câteva ore mai târziu, când în drum spre Brela, am avut probleme cu mașina. Mașină împrumutată, pentru că cea cu care trebuia inițial să mergem, n-a mai vrut să pornească, fix cu câteva zile înainte de plecare.
Ei bine, de data asta ne-am panicat puțin pentru că senzorul aprins în bord (EML) avea legătură cu accelerația, era weekend și ne gândeam că nu vom găsi service-uri deschise, iar toate astea însemnau planuri date peste cap.

Să mai spun că în disperarea noastră am făcut și pe mecanicii auto? Și așa de bine ne-am priceput că era cât pe ce să rămânem în mijlocul drumului, fără curent și cu toate ușile mașinii închise, inclusiv cea a portbagajului, unde se afla bateria pe care tocmai o decuplaserăm. Dâng, dâng!! Cam ca-n filmele cu oamenii aceia mai puțin inteligenți, nu?
În fine, până la urmă am găsit un service și am rezolvat problema. Sau, mă rog, așa am crezut noi, pentru că în realitate, la întoarcerea în țară, a reapărut mult mai grav decât prima dată.
Dar nu ne-am mai stresat la fel de mult pentru că nu mai aveam de traversat Muntenegru și nici Bosnia și Herțegovina. Eram aproape de casă, ceea ce ne-a oferit un oarecare confort psihic.

Avem mașină, da’ n-avem parcare
După episodul cu mașina, a urmat un altul, cu parcarea. În Dubrovnik am avut o discuție cu proprietarul apartamentului în care ne-am cazat, din cauza locului de parcare. Ne-a sunat în timp ce exploram centrul vechi ca să ne cheme să eliberăm locul pentru alți oaspeți care urmau să sosească. Loc pe care îl rezervasem contra-cost, odată cu apartamentul. Aproape că ne-a dat ordine, apoi ne-a închis telefonul în nas.
Ce să zic….lipsă de autocontrol și de comunicare între el și menajera care ne-a întâmpinat și ne-a arătat unde să parcăm. În final am rezolvat-o și pe asta, dar ne-am irosit energia aiurea, în loc să ne concentrăm pe lucrurile frumoase din jurul nostru.

Scadența
La câteva zile după ce am ajuns acasă, am primit și factura de telefon, care, ce să mai zic, n-a fost deloc prietenoasă.
Păi să-mi fie învățătură de minte și data viitoare când mai călătoresc prin țări care nu sunt în UE, să cer dinainte oferte tarifare sau să mă abțin de la conversații lungi și postări pe facebook.
Care-i concluzia? Nu există vacanță perfectă, iar șansele de reușită ale unei călătorii țin în cea mai mare parte de noi și de felul în care ne raportăm la ceea ce ni se întâmplă.
Pregătirea dinainte e importantă, iar pe primul loc trebuie să fie mereu siguranța. Însă chiar dacă ne străduim să călătorim responsabil, nu putem controla de fiecare dată evenimentele. Putem totuși învăța să ne controlăm atitudinea și felul în care gândim.
Voi ce faceți, cum gestionați evenimentele mai puțin plăcute din timpul vacanțelor voastre?
CITEȘTE ȘI:
Cum a fost cu mașina în Croația
Dubrovnik, cel mai frumos oraș de pe coarta dalmată
Lacurile Plitvice-paradisul cascadelor și al lacurilor turcoaz
8 Comments
Tudose Angela 19 octombrie 2019
Mereu apar si acele faze mai putin asteptate sau dorite, dar fac parte din farmecul escapadei. Altfel ar fi monoton. Uite, imi aduc aminte acum de o faza funny acum, dar deloc asa la momentul respectiv: plecam cu trenul de noapte de la Cairo la Aswan. Vreme frumoasa, la fel si noaptea, cald, temperaturile nu scadeau prea mult. oricum peste 20 de grade. Imbracata cu o pereche de pantaloni flu-flu si un tricou. Egiptenii astia de cand au descoperit AC nu se dezlipesc de el. Am tras un frig toata noaptea de nu credeam ca e real. Doar prin Romania mi s-a mai intamplat asa, dar macar aici stiam cum e iarna. Toti ceilalti, caliti probabil in urma experientelor anterioare, aveau paturi, plapumi, cu care se inveleau. Si desi mereu am un sal cu mine, ei bine atunci n-aveam nimic. Nici macar sa dorm n-am putut. Bine de dormit nu prea pot de fel, dar nici frigul nu ma ajuta.
Andreea 21 octombrie 2019
Vai, biata de tine! Sper ca nu te-ai inbolnavit dupa treaba asta. Eu, care-s friguroasa si destul de putin prietenoasa cu aerul conditionat cred ca m-as fi dus dupa, direct la spital.
Sorina 20 octombrie 2019
Felicitări pentru blog, îl urmăresc de ceva timp. Iar acest articol m-a uns pe suflet nu mă bucur de necazurile altora, doar mă gândesc că este foarte realist sa ai și perepetii mai puțin plăcute in vacante. Mi-a plăcut ideea cu gestionarea acestora.
Îmi aduc aminte cum am ratat ferry spre Samothraki, vai ce jale! Următorul ferry era peste o zi, seara. Dar în final am avut timp sa cunoaștem un oraș pe care altfel nu ne-am fi oprit să-l vizitam.
Andreea 21 octombrie 2019
Iti multumesc mult, Sorina! Vezi, asa se transforma uneori „neplacerile” in experiente frumoase, atunci cand suntem cu mintea si sufletul deschise. Te pup si iti doresc calatorii inspirate!
Ella 20 octombrie 2019
Încerc să văd orice peripeție ca parte din experiența acelei călătorii, uneori am reușit să râd și pe moment, alte ori mi-a venit să plâng… darau rămas amimtiri plăcute și până acum n-am lăsat nimic să-mi distrugă o vacanță.
Trebuie să recunosc că voi ați adunat cam multe într-o singură zi… :))
Andreea 22 octombrie 2019
Da, or fi fost cele 3 ceasuri rele! :))) Imi place pozitivitatea ta. Si eu gandesc la fel!
Poteci de dor 21 octombrie 2019
Din păcate, nu pot fi evitate întâmplările astea. Dar când se termină cu bine, se trec la capitolul amintiri şi asta nu e de rău 🙂
Andreea 21 octombrie 2019
Corect!