5 motive pentru care prefer să călătoresc cu avionul

Întotdeauna m-au fascinat înălțimile. Îmi amintesc că în copilărie, deși ne era interzis, urcam pe acoperișul blocului ca să privim cum oamenii și mașinile luau brusc dimensiunile unor jucării. Tot pe-atunci aveam și-un vis care-mi ocupa frecvent nopțile, în care se făcea că zburam deasupra celor mai înalte clădiri din oraș. Azi nu mai visez pentru că de ceva timp visul copilăriei s-a transformat în realitate, iar zborul cu avionul a devenit pentru mine un mod obișnuit de a călători.

Aproape întotdeauna aleg să călătoresc cu avionul în detrimentul mașinii sau al trenului. Excepție fac situațiile în care zborul nu este cel mai practic mod de a ajunge dintr-un loc în altul. Iar dacă vine vorba de distanțe care pot fi străbătute ușor și cu mașina și cu avionul, aleg fără să stau pe gânduri cea de-a doua variantă. Iată de ce:

1. Cu avionul ajung acolo unde îmi doresc să fiu, în cel mai scurt timp. Nu există nimic mai rapid decât acesta. Distanțele pe care cu mașina sau trenul le-aș străbate în câteva zile, le parcurg cu avionul în doar câteva ore. Astfel ajung la destinație mai odihnită și cu chef de vacanță.

calalatoresc cu avionul

2. Aeroporturile îmi creează de fiecare dată o stare de frenezie și nerăbdare. Mă uit la mulțimile de oameni care se mișcă în toate direcțiile și mă gândesc că acum suntem aici, dar în câteva ore fiecare din noi va ajunge prin cine știe ce alt colț îndepărtat de lume.

Îmi plac duty- free-urile. Mă atrage felul în care sunt luminte și deși le iau pe toate la rând, destul de rar cumpăr câte ceva. 🙂

aeroport budapesta

3. Senzația de deasupra norilor e dintre acelea care îți schimbă viziunea asupra lucrurilor. Primul care îmi vine în minte când privesc în jos, spre locul de unde am plecat, e versul lui Eminescu adresat umanității: ”Muști de-o zi pe-o lume mică” și-i dau dreptate, pentru că de la înălțime perspectiva e alta. Universul e măreț și infinit, iar noi mărunți și fără minte.

calatorii cu avionul

Prefer zborurile de dimineață sau de seară, pentru că îmi place să privesc răsăritul sau apusul de la geamul aeronavei. Încerc pe cât posibil să-mi rezerv un loc la geam, însă atunci când nu se poate, trag cu ochiul la vecini sau răsfoiesc o carte.

4. Amabilitatea și încrederea pe care mi-o inspiră echipajul mă fac să mă simt în siguranță. E confortabil să știi că cineva e întotdeauna la dispoziția ta și încearcă să-ți îndeplinească pe cât posibil dorințele. Apreciez deasemenea stăpânirea de sine cu care fac fața diverselor situații care apar pe parcursul zborului.

Anul trecut în timpul unei curse, am asisitat la o scenă în care un pasager cu probleme de sănătate și-a pierdut cunoștința pentru câteva minute. Printre țipetele și panica celorlalți călători, echipajul a manageriat excelent situația. Au avut totul sub control, iar zborul s-a încheiat cu bine pentru toată lumea.

calatorescu cu avionul-pista otopeni

5. Gustările servite în avion mi se par grozave, deși de cele mai multe ori n-aș alege produsele respective dacă m-aș afla cu picioarele pe pământ, dar când ești cu capul în nori orice prostioară ți se pare mai mult decât delicioasă.

calatorescu cu avionul zi pe zi ploioasa

Lista e acum deschisă și te aștept s-o continuăm cu motivele pentru care și ție îți place să călătorești cu avionul. 🙂

11 Comments Write a comment

11 Comments

  • Marcela 25 iulie 2017

    Ehe, zici ca mi-ai citit gandurile! Subscriu si eu celor 5 puncte mentionate de tine! Zborurile cu avionul de cele mai multe ori au un „miros” de vacanta sau de mers acasa la Iaşi… lovely, lovely, lovely! ❤

    • Andreea 25 iulie 2017

      Multumesc, Marcela! Si casa mea e aproape de a ta. Pana la Suceava nu-s decat 2 ore cu trenul:))

  • Andreea 30 iulie 2017

    Oh, incerc sa te inteleg si imi pare rau. 🙁 Totusi observ si ma bucur ca lucrul acesta nu te-a impiedicat din a calatori cu avionul, ceea ce inseamna ca din batalia cu frica, invingatoare esti tu. 🙂 Te apreciez pentru asta!

  • egodiary.com 8 septembrie 2017

    Da, si eu am o fascinatie pentru avioane si zbor. Darrrr.. si o teama teribila. Daca nu mi-ar placea atat de mult sa cutreier lumea in lung si-n lat nu s-ar intampla prea des.

    • Andreea 11 septembrie 2017

      Oh, imi pare rău. Nu sunt adepta gândirii ”lasă că n-o să mi se întâmple mie”, însă conform statisticilor, cele mai rare accidente sunt cele aviatice. Parcă sună încurajator, nu? 🙂

      • egodiary.com 11 septembrie 2017

        :)) Da da, statisticile si alte cateva obiceiuri pe care mi le – am creat de-a lungul timpului sunt cele care ma mai încurajează.

        • Andreea 11 septembrie 2017

          Data viitoare cand te urci in avion sa te gandesti si la mine cum iti fac galerie: -”Go, Go, Go, Julia”! :))

  • Maria 17 septembrie 2017

    Și eu!
    Dacă trece o săptămână fără un zbor, mă simt aiurea, privesc cerul și….aștept următorul zbor către libertate!
    Acolo sus…

    • Andreea 17 septembrie 2017

      Ce bine ai zis! Asa e, acolo sus e libertarea! 🙂 ✈️

      • Ionut 25 septembrie 2017

        Libertate ? Unde ? In avion unde abia ai voie sa te duci la baie daca reusesti sa iesi din cele 3 scaune inghesuite si asta dupa ce ai fost controlat 2 ore in continuu inainte sa ajungi acolo ? In mijlocul de transport cu cele mai drastice reguli, care respecta trasee extrem de bine stabilite si zboara dupa un orar extrem de strict ? Acolo e libertatea ?

        • Andreea 26 septembrie 2017

          Pentru mine faptul ca zbor cu mult mai sus de cerul pe care-l privesc atunci cand sunt cu picioarele pe pamant, e libertate. Insa si punctul tau de vedere e realist, asa ca ma bucur ca ai participat la discutie. Suntem diversi, cu opinii diferite si asta face viata mai interesanta. ☺️

Leave a Reply