Plimbarea noastră din Sinaia până în Poiana Stânii s-a desfășurat sub semnul unuia dintre motto-urile mele preferate –”If something good happens, travel to celebrate it. If something wrong happens, travel to forget. If nothing happens, travel to make it happen”.

Ne-am identificat cu partea de început a citatului și am sărbătorit în primul rând o reîntâlnire cu prieteni foarte dragi, apoi desigur, venirea primăverii, apoi multe alte lucruri pe care ar trebui să le celebrăm în fiecare zi a existenței noastre, dar nu o facem din varii motive.

Fiecare drumeție înseamnă o sărbătoare a naturii, însă atunci când mai pui pe deasupra și o primăvară dezlănțuită, rezultatul e unul de domeniul miracolelor. Brândușe, ghiocei, albăstrele sau spânzi (niște flori superbe pe care abia acum le-am descoperit), toate sunt minuni ale acestui anotimp perfect, pe care îl iubesc.

Noi am intrat pe traseu direct din drumul auto care merge spre cota 1400. Imediat după Cabana Schiori, la a doua curbă, pe partea dreaptă, un panou mare cu un urs înfricoșător ne-a anunțat că ne aflăm în habitatul lui. De acolo am început traseul propriu-zis, prin pădure, pe o alee pietruită care poartă denumirea de Poteca Regală.

Poteca Regală a fost amenajată după inaugurarea Castelului Peleș și face legătura între acesta și Poiana Stânii Regale.

Numele frumoasei pajiști este legat de faptul că pe vremea lui Carol I aici erau poziționate sălașurile care adăposteau cirezile de vaci (de rasă nemțească) ale familiei regale.

Datorită peisajului deosebit, familia regală urca uneori în poiană cu diverși oaspeți ai casei, prilej cu care aveau loc petreceri ce promovau tradițiile românești.

Traseul este marcat cu dungă albastră și merge în serpentine, urcâd printre copacii înalți până la cer, iar din loc în loc, pe marginea drumului sunt amenajate balustrade din lemn.

Parcurgerea lui nu pune nici un fel de dificultate, însă necesită totuși o încălțăminte adecvată, nu de alta dar riști altfel să aluneci sau să te lovești din cauza pietrelor care sunt neuniforme și ascuțite.

Căldură, lumină, aer primăvăratic și un cer superb, de asta am avut parte în plimbarea din Sinaia până în Poiana Stânii. Și nu numai atât, ci mai mult- zâmbete, bună dispoziție și relaxare. O zi cum nu se putea mai frumoasă!

Am descoperit și o plăntuță nouă și super delicată, pe care eu nu am mai văzut-o niciodată până acum. Spânz se numeste și apare primăvara. Are proprietați medicale și se spune ca ar fi chiar anti-cancerigenă.

M-a topit imediat ce am văzut-o pe marginea drumului și-atât am stat să o admir din toate părțile, încât la un moment dat m-am trezit singură cuc. Nici Tasha nu mai era cu mine, ea care își bagă botul, labele sau alte părți ale corpului în aproape toate pozele.

Pe traseu găsești și un izvor amenajat cu apă potabilă de unde îți poți completa rezervele, chiar înainte de a ajunge în poiană.

Dacă închid ochii, revăd și-acum Poiana Stânii scăldată în soare, cu mici fâșii de zăpadă uitate de iarnă, cu Crucea Caraimanului tronând deasupra tuturor, iar pe jos, un covor de brândușe și ghiocei.

După pauza de odihnă și ședința foto de la firul ierbii, noi am urcat spre Stâncile Franz Joseph, care se află la 10 minute distanță.

De aici am avut o panoramă asupra Văii Prahovei, Munțiilor Baiului, Piatra Mare și Postăvarul. Regele Carol I a fost cel care a dorit ca ele să poarte numele împăratului austro-ungar, după vizita pe care cei doi au făcut-o în împrejurimi, pentru ca Franz Joseph să poată admira frumusețea zonei.

Din dreptul stâncilor am fi putut coborî înapoi în Sinaia, însă am preferat să ne întoarcem prin poiană ca să mai prelungim feelingul acela plăcut de hoinăreală.

În plus, vremea era prea frumoasă ca să facem cale întoarsă așa repede. În poiană ne-am îndepărtat de mulțime și ne-am întins în iarbă mai aproape de creste, unde cu mîinile sub cap am trândăvit, sporovăind domol câte și mai câte, până am simțit că soarele începea să ardă ca-n toiul verii.

Am intrat în pădure căutând umbra și ne-am îndreptat către traseul de întoarcere spre Sinaia. Plimbarea din Sinaia până în Poiana Stânii se apropia de sfârșit.

Totuși la prima ”intersecție” ne-am abătut de la drum și am mai făcut un scurt popas într-un alt punct de belvedere (nesemnalizat), amenajat tot pe o stâncă, de unde am privit către muntele Furnica, Piatra Arsă și Cota 1400.

Ultima oprire a fost la Cabana Schiori, unde am luat masa, apoi ne-am continuat ziua cu alte activități, păstrând în suflet întâlnirea cu primăvara și frumusețile ei.

Ne-a plăcut tare mult plimbarea din Sinaia până în Poiana Stânii așa că ți-o recomand dacă ajungi prin Sinaia și vrei să mai încerci și altceva în afară de telegondolă, cotă sau Castelul Peleș. E o variantă de mișcare relaxantă pentru toți. Nu necesită condiție fizică, iar peisajele sunt frumoase.

Așadar, dacă te hotărăști să mergi în Poiană, sau dacă ai făcut-o deja, te aștept cu impresii în comentarii.

CITEȘTE ȘI:

Lacul Știol și Cascada Cailor
Cheile Bicazului-Lacul Roșu-Suhardul Mic
Gura Diham-Cabana Diham