Joi dimineață termometrul arăta 5 grade celsius. Soarele cald ne invita insistent să ieșim din casă. La început, doritori de un traseu Bușteni – Cascada Urlătoarea am fost doar șase, apoi fiecare din noi a mai adus pe câte cineva și în final grupul nostru s-a dublat.

Împreună cu câteva familii cu copii destul de mici, am hotărât să mergem pe un traseu ușor care să-i provoace și totodată să-i bucure pe prichindei, dar și pe noi.

Traseul Bușteni – Cascada Urlătoarea începe din dreptul Hotelului Silva. De aici am urmărit marcajul cu bulina roșie și ne-am minunat de vremea  însorită și caldă de la sfârșitul lunii decembrie.

Singurele care ne aminteau că afară e iarnă erau crestele înzăpezite ale munților pe care îi vedeam în depărtare.

Primul prieten pe care ni l-am făcut a fost micuțul Snowball (noi l-am numit așa). L-am întâlnit lângă tomberoanele de gunoi și ne-am îndrăgostit de el instantaneu…cred că și el de noi :). Ne-a însoțit o bună parte de drum, agățându-se de pantalonii noștri și răsfățându-se sub mângâierile celor mici.

Din păcate, Tasha, companioana noastră patrupedă n-a reușit să-l accepte, fiind stresată de mulțimea de oameni necunoscuți alături de care s-a desfășurat prima ei experiență la munte.

Tasha și-a petrecut primii doi ani într-un adăpost din apropierea Bucureștiului, însă de o lună și jumătate de când am adoptat-o și am devenit prietene, viețile noastre sunt într-o continuă schimbare.

La început am mers pe un drum forestier, apoi am urmat săgeata care ne indica dreapta, spre Cascadă.

Imediat am intrat în pădure și am început un urcuș ușor abrupt, pe care l-am parcurs cu toții fără nici un fel de probleme. De sus am privit Bușteniul printre ramurile dezgolite ale copacilor, pe fundalul azuriu al cerului.

Soarele se juca de-a v-ați ascunselea cu noi, urmărindu-ne continuu printre trunchiuri și crengi de copaci.

Am străbătut cărări înguste, șerpuite, printre lumini și umbre mai degrabă tomnatice, respirând aerul cald, care numai la iarnă nu ne făcea să ne gândim.

Câteva podețe și drumul care devenea tot mai îngust și noroios ne anunțau că urma să ajungem la destinație.

În aproximativ o oră ne-am oprit cu toții în fața Cascadei Urlătoarea, a cărei denumire provine de la zgomotul făcut de căderea apei de la 15  metri înălțime. Cei mici au fost de-a dreptul impresionați de frumusețea și  mărimea acesteia. Așa e când ești mic…totul ți se pare mare.

Legenda cascadei face referire la o tânără păstoriță iubită de doi frați, care în neputința ei de a-l alege pe unul dintre cei doi, a preferat să se arunce de pe stânci, vuietul apei fiind astfel asociat cu plânsul neîntrerupt al fetei.

După o fotografie de grup am început coborârea înapoi spre Bușteni, cu ochii în toate direcțiile, ca să putem surprinde cât mai fidel atmosfera unei zile cameleonice de decembrie, îmbrăcate în straie de tomnă în pădure, de primăvară pe străzile Bușteniului și de iarnă pe crestele munților din apropiere.

Ideea traseului Bușteni – Cascada Urlătoarea s-a dovedit a fi una foarte bună.  Am avut parte de o experiență relaxantă și am petrecut un timp frumos în natură alături de oameni dragi.

Cascada Urlătoarea este unul dintre cele mai căutate locuri de pe Valea Prahovei, unde deopotrivă, cunoscători sau novici în ale muntelui se pot aventura și avea parte de o experiență plăcută. Traseul care pleacă din Bușteni spre Cascadă este accesibil oricui și oferă un nou prilej de a descoperi frumusețile naturii.

CITEȘTE ȘI:

Traseu Gura Diham-Cabana Diham
Traseu în Piatra Craiului. Casa Folea-La table-Refugiul Grind
Traseu Babele- Cabana Caraiman- Brâna Mare a Caraimanului-Crucea de pe Caraima