Deșertul Wadi Rum, pustiu nesfârșit plin de mister și necunoscut. Imensitate de văi nisipoase întrerupte de stânci roșiatice printre care vântul șuieră singuratic. Aici locuiesc oamenii liberi. Așa își spun beduinii că sunt, cei mai liberi oameni de pe pământ. Dorm noaptea sub cerul înstelat, iar ziua își conduc turmele prin arșița deșertului. Wadi Rum e casa lor, locul pe care unii dintre ei nu l-au părăsit niciodată de când s-au născut.

Despre Wadi Rum, T. E. Lawrence (ofițerul britanic ce a străbătut deșertul de mai multe ori în timpul revoltei arabe din primul război mondial) spunea că e un loc care te schimbă odată ce-l experimentezi, iar amprenta pe care o lasă asupra ta e atât de puternică încât te cheamă mereu să revii.

Și pe noi experiența deșertului ne-a fascinat, așa că îți recomand și ție ca dacă vizitezi Iordania să poposești măcar pentru o zi acasă la beduini, să explorezi locuri unice și să descoperi stilul de viață al nomazilor.

Beduinii din deșertul Wadi Rum

Beduinii din deșertul Wadi Rum aparțin tribului Zalabia, iar principala lor ocupație este ecoturismul. Bărbații sunt cei care administrează camp-urile pentru turiști, iar soțiile (care pot fi până la 4) rămân acasă, în satul Rum, aflat la câțiva km de deșert. În Rum trăiesc aproximativ 2000 de persoane, care nu numai că se cunosc între ele, dar aproape toate sunt înrudite.

În timpul turului nostru prin deșert, am întâlnit la un moment dat câțiva păstori care conduceau turmele de cămile, iar Leon, ghidul nostru, ni i-a prezentat astfel: verii mei, unchii mei, nepoții mei, concluzionând: ”Aici toți suntem rude și formăm o familie foarte mare.”

Mulți dintre beduini nu merg la școală, ci lucreză de mici în camp-urile turistice. E și cazul lui Leon, care la 17 ani ne-a spus că nu a fost niciodată la școală, dar nu regretă. E foarte fericit cu jobul pe care îl are, acela de șofer și ghid pentru turiști și n-ar renunța la el pentru nimic în lume, pentru că numai așa poate fi mereu conectat cu deșertul pe care îl consideră casa și sursa lui continuă de libertate.

Beduinii par la început oameni duri, dar în realitate sunt prietenoși, iubesc și respectă natura și le mai plac petrecerile cu dans. De aceea, seara după cină, când servesc tradiționalul zarb (mâncare gătită sub nisip), dansează în jurul focului de tabără alături de oaspeții lor.

Însă nu faptul că dansează e extraordinar, ci felul în care o fac, manifestând cu toată ființa lor o bucurie molipsitoare de a trăi viața așa cum e, bună, rea, în orice fel de condiții.

Ce activități poți face în Wadi Rum

Cel mai practic mod de a descoperi deșertul Wadi Rum este acela de a face un tur ghidat cu jeepul în jurul principalelor atracții. Tururile pot fi book-uite la centrul de vizitatori din Wadi Rum (locul în care plătești și taxa de intrare în deșert) sau direct în camp-ul în care te-ai cazat. Prețurile sunt mai mici dacă optezi să faci un tur cu cei de la cazare, însă dezavantajul ar fi că ghizii nu vorbesc întotdeauna cea mai bună engleză.

Mai poți opta pentru plimbări cu cămila, hiking, treking sau tururi personalizate care includ privitul de stele noaptea, apusul sau răsaritul și chiar o noapte de dormit sub cerul liber.

Noi am optat pentru un tur de 3 ore cu jeepul în care ne-am simit ca niște mici exploratori. Am descoperit stânci cu forme ciudate, canioane, dune de nisip, iar la final ne-am oprit ca să privim apusul, în liniște și-n libertate, cum spun beduinii.

Pe parcursul turului am avut parte si de puțină adrenalină, pentru că deh, mersul cu jeepul prin deșert nu-i chiar ca cel de pe șosea. Iar la ce hurducăieli ne-au fost date să simțim prin unele zone, mă și mir că nu mi-am lăsat pe acolo pietrele de la rinichi.

La un moment dat Leon conducea jeepul cu ușa deschisă, stând cu un picior pe scărița de afară și cu o mână în aer, tipând din toți plămânii, el știe ce. Iar eu nu mă mai puteam concentra la nimic altceva decât la încordat mușchii și la strâns tare bara de protecție. Mno, ce să zic, cred că n-am eu suficient spirit de aventură.

Despre Wadi Rum se spune că ar fi cel mai frumos deșert din lume, iar ceea ce îl face unic sunt munții stâncoși care se ridică din nisip. Cel mai înalt vârf este Um Dami (1840 de m), de unde într-o zi senină se văd Marea Roșie și granița cu Arabia Saudită.

În final atât mai zic, că T. E. Lawrance avea dreptate când spunea că odată văzut, deșertul te va chema mereu înapoi, pentru că de când ne-am întors din Iordania mă gândesc într-una la ziua când ne vom reîntoarce în deșertul roșiatic cu peisaje selenare, în ”Valea Lunii”, acasă la beduinii liberi.

Ca să nu ratezi următoarele postări, urmărește-mă pe facebook și instagram. Te aștept să descoperim împreună lumea!

CITEȘTE ȘI:

Ghid de călătorie în Iordania și câteva sfaturi utile

Cinque Terre, Italia – Ghid de vizitare

10 dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în România