În drum spre Sibiu ne oprim să vedem cetatea Râșnov. Parcăm mașina în parcarea gratuită a fortăreței și începem urcușul spre intrare.

Mergem pe jos prin pădure, trecem pe lângă Dino Parc, unde o mulțime de copii entuziasmați așteaptă să intre și după aproximativ 10 minute ajungem în fața cetății.

Pentru cei mai puțin doritori de mișcare mai există o variantă de a parcurge drumul din parcare până la intrarea în cetate. Un trenuleț colorat, cu multe vagoane, străbate traseul ca vântul și ca gândul. Biletul costă 5 lei.

Ajunși la porțile cetății, achiziționăm bilete și intrăm în curtea exterioară care ne oferă posibilitatea de a privi cetatea așezată pe vârful dealului și de a citi, pe câteva panouri, informații despre istoria ei.

Datând din secolul al XIV-lea, cetatea Râșnov a rezistat cu stoicism mai multor atacuri ale tătarior. În timpul acestora ea a fost loc de adăpost pentru populația orașului, primind titlul de cea de ”a doua vatră a Râșnovului”.

În 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei, iar un an mai târziu a revenit în posesia Râșnovului printr-un acord cu Bathory în urma căruia sașii plăteau o răscumpărare  de 3.000 de florini pentru cetățile Râșnov și Bran.

Asupra Râșnovului s-au abătut de-a lungul timpului ciumă, incendii și cutremure, iar în decursul revoluției de la 1848 a fost din nou loc de refugiu și instruire a gărzilor naționale săsești.

În 1923 cetatea Râșnov a fost dăruită Principelui Moştenitor Carol al României iar râșnovenii au sperat ca ea să devină reședința viitorului rege, însă n-a fost așa.

După cutremurul din 1940 cetatea a avut nevoie de restaurări, care au început 15 ani mai târziu.

În 2001 a fost descoperit lângă unul din turnurile de la intrare un tezaur ascuns de mai bine de 400 de ani care cuprinde monede din argint și alte obiecte inscripţionate.

Urcăm în primul turn din partea dreaptă și mai primim o lecție de istorie. La primul etaj găsim, agățate pe pereți, articole din ziare vechi, care relatau evenimente ce i-au afectat pe sași în timpul celui de-al doilea război mondial.

Mai urcăm un etaj și găsim numeroase alte panouri expuse anul trecut, când s-au împlinit 100 de ani de la izbucnirea primului război mondial. Citesc cifra totală a pierderilor omenești, care variază între 50 și 70 de milioane și mă înspăimânt, apoi îi dau dreptate generalului Franței în Maroc, la vremea aceea Hubert Lyautey, care spunea: ”Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată”.

Coborâm din turn și schimbăm tonul îndreptându-ne spre curtea interioară. Aici atmosfera e diferită. Alei înguste, pietruite fac legătura între căsuțele acoperite cu țiglă, unde pe vremuri trăiau sau se refugiau râșnovenii în timpul asediilor. Astăzi ele adăpostesc mici magazine cu suveniruri.

Intrăm într-una din vechile locuințe unde un domn cu ochelari gen John Lennon ne invită să privim, să fotografiem și să scriem o impresie în caietul vizitatorilor. Ne spune că e singurul din cetate care nu vinde nimic.

Facem un tur rapid al micii încăperi și vedem expuse arme, bancnote, îmbrăcăminte, fotografii și un LCD pe care rulează filmul ”Nemuritorii” regizat de Sergiu Nicolaescu.

Domnul cu ochelari ne povestește că a fost şi el părtaş filmărilor, apoi aflăm că cetatea a fost scena unde s-au filmat şi „Dacii”, „Mihai Viteazul”, sau „Columna”. În 2002, Jude Law și Nicola Kidman au filmat în zonă câteva scene din ”Cold Mountain”. Îmi scapă un ”wow!” și îmi propun să văd câteva filme când ajung acasă.

Îi mulțumim pentru povești și ne continuăm plimbarea trecând prin dreptul fântânii cetății care are și ea povestea ei.

Lipsa posibilității de alimentare cu apă din interior a fost una din marile probleme ale cetății. Când asediile se prelungeau iar rezervele erau pe terminate, refugiații ieșeau noaptea și aduceau apă dintr-un izvor a cărui locație era ținută secret. Construcția fântânii a început în 1612 iar legenda spune că lucrările au fost făcute de doi prizonieri turci cărora li s-ar fi promis eliberarea după terminarea lor.

Continuăm și urcăm treptele spre locul de unde putem admira o panoramă superbă. În dreapta se vede Râșnovul cu turnul bisericii evanghelice, iar în stânga Bucegii și Piatra Craiului.

Trecem pe lângă clădirea școlii și ajungem în punctul cel mai înalt al cetății, pe locul unde cu câteva secole în urmă se afla capela. Acum urmele ei au dispărut aproape complet. Mai privim încă o dată munții apoi Râșnovul și ne îndreptăm spre ieșire. Continuăm drumul spre Sibiu încântați de cele văzute și auzite şi pregătiți de noi provocări.

Preț bilet intrare în cetate – 10 lei.