Vântul bătea cu putere duminică dimineața, iar valurile înspumate se repezeau continuu să înghită țărmul.

Ne-am tras glugile pe cap și am pășit pe nisipul umed. Simțeam cum sub tălpile noastre scoicile se sfărâmau ca niște coji de ou.

M-am oprit în fața unei cochilii mari, perfecte, pe care am văzut-o pe jumătate ascunsă în nisip. Una din acelea pe care vara le cumperi de la chioșcul de suveniruri. M-am aplecat să o ridic, dar o alta la fel de frumoasă mi-a atras atenția, apoi încă una și încă una, iar când am privit de-a lungul plajei, am realizat că aceasta era plină de cochilii portocalii de toate mărimile.

Priveam în jur uimiți. Plaja Corbu tocmai devenise locul cu cele mai multe scoici pe metru pătrat, pe care l-am văzut până acum.