Traseu Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări, într-o zi superbă de toamnă
Nimic nu e mai reconfortant decât o plimbare la munte toamna târziu, pe cărări îngălbenite de frunze căzute, pe lângă izvoare limpezi și cascade, alături de prieteni dragi cu care să împarți bucurii și noi descoperiri.
Am sărbatorit în luna noiembrie ziua de naștere a Corinei și tot în noiembrie am celebrat 10 ani de când ne-am cunoscut și împrietenit, 10 ani minunați de prietenie adevărată și încredere pe care sper să-i transformăm în 20, 30, apoi într-o viață.
Ne-am oferit amândurora cadou o drumeție la munte și am plecat vineri dimineață, alături de alți câțiva prieteni spre Timișul de Sus. Am virat dreapta chiar din DN spre Domeniul Dâmbu Morii, de unde începe celebrul traseu Dâmbu Morii-Canionul 7 Scări.
Am parcat și am intrat pe traseu spre Canionul 7 Scări, urmărind marcajul cu dungă galbenă, la nu mai mult de 2 grade celsius. Peisajele care se deschideau înaintea ochilor noștri ne făceau să uităm repede de frig. O frumusețe aproape ireală, greu de descris în cuvinte!
Am traversat pădurea pe cărări pe care vântul sau simpla noastră mișcare așterneau pe jos covoare de frunze tomnatice. Soarele își juca razele printre copaci, luminându-ne potecile și oferindu-ne priveliști și clipe de neuitat.
Canionul 7 Scări – atenție la programul de vizitare
E recomandat ca înainte să vă aventurați pe traseul Dâmbul Morii-Canionul 7 Scări să verificați dacă acesta este deschis sau nu.
Noi n-am făcut-o, iar când am ajuns în fața cabanei de unde știam că trebuia să cumpărăm bilete pentru a-l traversa, am constatat că era închisă. Abia atunci am verificat pagina de facebook dedicată canionului și am aflat că acesta urma să fie deschis doar în weekend.
Am continuat totuși traseul până la punctul de intrare, am făcut două fotografii, apoi ne-am întors cu lecția învățată și fără regrete, pentru că drumul până acolo a fost tare frumos.
Traseu Dâmbu Morii-Canionul 7 Scări, runda doi
Și pentru că nu voiam să ne dăm bătute, a doua zi, în formulă restrânsă, doar eu și Corina, am prelungit momentele de sărbătoare parcurgând același traseu Dâmbu Morii-Canionul 7 Scări, pe care îl bătătorisem cu o zi înainte.
De data aceasta însă, datorită luminii calde a soarelui de amiază am avut o cu totul altă viziune asupra peisajului. Mai multe imagini de pe traseu puteți viziona în clipul realizat de Corina.
După ce am plătit la cabană taxa de 10 lei, am așteptat aproximativ 30-40 de minute ca să intrăm, pentru că în fața canionului, un grup de 160 de tineri veseli și gălăgioși așteptau la rândul lor să-l traverseze.
Când, în sfârșit, ne-a venit rândul, am urcat cu atenție prima scară verticală, apoi am traversat prima pasarelă care ne-a purtat spre un loc cu adevărat uimitor.
Despre Canionul 7 Scări
Canionul 7 Scări se întinde pe o lungime de 160 de metri în masivul Piatra Mare, iar pentru traversarea lui au fost amenajate pasarele și scări metalice aproape verticale, dintre care cea mai înaltă măsoară 14 metri. Pârâul 7 Scări traversează canionul formând pe traseu cascade care sporesc spectaculozitatea locului. Una din cascade coboară foarte aproape de scara cea mai înaltă din canion, dând un plus de adrenalină celor care traversează acest segment.
Am contiuat să urcăm cu avânt scările Canionului strângând cu putere balustrăzile și călcând cu atenție pe fiecare treaptă de oțel, privind necontenit în jur la cascade, la pereții de stânci și la pata mică de cer care se mai vedea deasupra noastră. Cu cît ne apropiam mai mult de ieșire, cu atât peisajul devenea mai sălbatic și spectaculos.
Canionul 7 Scări se traversează în aproximativ 20 de minute și merită vizitat. E un loc unic în România și fără a fi periculos, necesită totuși o încălțăminte adecvată, pentru a evita posibile accidente.
După traversarea canionului, traseul continuă spre vârful Piatra Mare, însă pentru cei care nu vor să meargă în ceastă direcție, un traseu de întoarcere, marcat cu bulină roșie face un ocol și coboară prin pădure la baza canionului, pe cărări luminoase, însă mai puțin îmblânzite, printre copaci căzuți și bolovani stâncoși.
Deși s-a cam lăsat așteptată, experiența din minunatul traseu Dâmbu Morii-Canionul 7 Scări s-a dovedit a fi una provocatoare și declanșatoare de bună dispoziție și puțină adrenalină. Aștept cu nerăbdare întoarcerea sezonlui cald, cu zile lungi și multă lumină ca să putem parcurge fără grabă traseul în întregime, până pe vârful Piatra Mare.
CITEȘTE ȘI:
21 Comments
mopana 30 noiembrie 2015
Superb. Si postul si cum e scris si fotografiile. Avem o tara frumoasa 🙂
Andreea 1 decembrie 2015
Mă bucur că ți-a plăcut, Monica! Într-adevăr, avem o țară minunată ce trebuie descoperită de cât mai mulți.
mopana 1 decembrie 2015
Nu prea stim s-o laudam. Noroc ca mai exista oameni ca tine… a se citi drumeti ca tine 🙂 … care mai si scriu despre asta
Globalinfo4all 4 decembrie 2015
It’s a nature gift and one of the best place to visit!!!
Andreea 4 decembrie 2015
Yes, indeed, autumn turn any piece of nature into a magical place.
Andreea 5 decembrie 2015
I m glad. It means my article has reached its goal.
Andreea 5 decembrie 2015
Thank you! 🙂
Jim 6 martie 2016
wonderful pictures. I especially liked your 7th pic.
Andreea 6 martie 2016
Thanks, Jim! I like it too. The sunlight is so intimate…so beautiful…
itsathought2 6 martie 2016
Wow. It looks like an enchanted forest.
How wonderful that they made the canyon accessible for most people.
Andreea 6 martie 2016
Yes, it s easy to cross it. I hope you’ll do it some day 🙂
Andra83 6 martie 2016
E foarte frumoasa locatia, merita vazuta 🙂 Cand am fost eu, s-a nimerit vreme ploioasa, dar tot a fost ireal sa ma intind pe pajiste si sa privesc cum se invart copacii deasupra. Si imi amintesc ca am venit in pas alergator din halta spre traseu. Hehe, mai era vreo vulpe la cabana??
Ma bucur ca ti-am descoperit blogul, si eu iubesc plimbareala 😉
Andreea 7 martie 2016
Ce fain! Tocmai mi-ai facut o pofta nebuna de mers in padure…nu ne-am intalnit nici cu vulpita si nici cu Martinel, iar pe el chiar nu tineam neaparat sa-l vad:))
Si eu ma bucur ca ne-am intalnit, ti-am rasfoit la randul meu „cernelurile” si unele din ele chiar m-au impresionat. Felicitari!
Andra83 7 martie 2016
Ma bucur ca ti-au placut ‘fara’cernelurile mele :))
Si da, cea mai mare groaza de fiecare data cand mergeam prin padure era Martinel, desi sincer, ma rodea o curiozitate sa dau ochii cu el :))
La cat mai multe bilete de tren compostate ;)))
Andreea 8 martie 2016
Mersi:) La cat mai multe „fara cerneluri” si tie si multe plimbari in lumea asta mare si minunata.
edwardivanfadli 7 martie 2016
How amazing place is 🙂
Calatorii de Weekend 29 mai 2016
Ce-mi plac pozele pe care le-ai făcut! Big Like! 🙂
Andreea 29 mai 2016
Multumesc, am prins un moment de toamna neasteptat de frumos!
Calatorii de Weekend 29 mai 2016
Iar tu ai știut să o imortalizezi! 😉
elenamarinalexe 1 martie 2017
Minunate imaginile…Sunt profund emoționată privindu-le.Mulțumiri! 🙂
Andreea 1 martie 2017
Eu va multumesc!