Lisabona, meu amor…(II). Baixa, Bairro Alto și Chiado

Am scris în prima parte a articolului despre unicitatea Alfamei și a cartierului Belem, însă în Lisabona mai sunt atâtea alte locuri pline de frumusețe și farmec… 

Baixa și funicularele

Cartierul Baixa se desfășoară în inima orașului. În drum spre centru am trecut prin Avenida de Libertad, care găzduiește două din cele trei funiculare cu care turiștii se pot plimba. Funicularul Lavra se află pe partea stângă a bulevardului, iar pe partea dreaptă, Funicularul Gloria.

Funicularul Lavra este cel mai vechi din Lisabona. Ne-am oprit și noi pentru o plimbare de numai 2 minute, însă nu pot spune că am avut parte de ceva spectaculos.

Cel de-al treilea funicular din Lisabona, Funicularul Bica, este pe bună dreptate în topul preferințelor turiștilor. Acesta străbate o străduță suitoare și trece pe lângă mici baruri în fața cărora lumea se adună spre seară pentru a petrece. De la capătul străzii, priveliștea spre râul Tagus e superbă și pitorească.

funicularul bica

Piața Restauradores și Biserica Sao Domingos

Baixa adăpostește câteva piețe publice printre care și Piața Restauradores

Într-una din zile aici ne-au acostat câțiva vânzători ambulanți, întrebându-ne dacă vrem să cumpărăm hașiș sau marihuana. Nu păreau a fi periculoși și nici foarte insistenți. La început am fost nedumeriți de situația în care ne aflam, însă mai târziu ne-am dat seama că acesta era ”specificul zonei”. Am trecut pe acolo în fiecare zi și de fiecare dată am fost abordați, odată chiar în apropierea unei patrule de poliție.

În imediata apropiere a Pieței Restauradores se află Biserica Sao Domingos și Piața Rossio. Biserica a fost construită după cutremur pe situl unei mănăstiri care reprezenta locul în care Inchiziția îşi rostea sentințele. În 1950, un incendiu a afectat construcția, iar semnele sunt vizibile și astăzi. 

M-a frapat interiorul simpu, fără obiecte decorative și stâlpii care mai păstrează urmele negre de fum.

Biserica Sao Domingos Biserica Sao Domingos

Rua Augusta și Piața Comerțului

După Piața Rossio am intrat pe Rua Augusta, una dintre cele mai frumoase și în același timp, aglomerate străzi pietonale.

 Găsești aici o mulțime de magazine cu încălțăminte, genți, bijuterii și câteva terase. La una din ele am mâncat cea mai gustoasă porție de somon la grătar cu legume, deși recunosc, nu sunt un fan al peștelui.

La capătul străzii Augusta se desfășoară Piața Comerțului, cea mai spectaculoasă dintre piețele publice ale Lisabonei. Intrarea se face prin Arco da Rua Augusta, decorat cu figurile sculptate ale marchizului Pombal și Vasco da Gama.

poarta Rua Augusta

În mijlocul pieței se ridică semeț, chipul regelui Jose I și tot aici se află cafeneaua istorică Café Martinho, pe vremuri locul de întâlnire al elitei literare din Lisabona.

piata comertuluipiata comertului

Prin Piața Comerțului trece râul Tagus, a cărui vărsare în Oceanul Atlantic am privit-o din avion înainte să aterizăm pe aeroportul din Lisabona…o priveliște rară și impresionantă.

De pe malul râului se vede statuia Cristo Rei, construită după modelul satuii lui Isus din Rio de Janeiro. Tot de aici poți privi și Podul 25 Abril, care este o copie a podului Golden Bridge din San Francisco.

Podul 25 Abril

Muzicieni ambulanți presărați de-a lungul malului umpleau atmosfera cu cântecele lor. Pe lângă ei,  grupuri de copii, tineri sau bătrâni, turiști sau de-ai locului, căutau unui loc de odihnă cât mai aproape de apă. 

Ne-am oprit și noi picioarele obosite și am inspirat adânc aerul portughez de vacanță, în armonii de chitară și țipete de pescăruși.

faleza raului tagus

Chiado și Mănăstirea Carmo

În Chiado am urcat cu Elvadorul Santa Justa. Acesta face legătura între Baixa și Mănăstirea Carmo, un loc foarte special, desprins cu totul de agitația și zgomotul străzilor, unde am găsit liniște și calm. Mănăstirea a fost distrusă la cutremurul din 1755, iar astăzi ea adăpostește Muzeul Arheologic Carmo.  Arcadele și coloanele rămase ca ruine după dezastru se ridică mărețe spre cer, făcând din acest edificiu fără acoperiș, un monument deosebit.

Bairro Alto

Bairro Alto este districtul de sus, așezat pe una din colinele Lisabonei. Pe vremuri acesta era unul din locurile în care se adunau artiștii, sciitorii, lumea boemă a orașului.

Astăzi, Bairro Alto este cunoscut ca fiind cartierul care se odihnește ziua ca să trăiască noaptea. Pe lumină străzile sunt aproape pustii, iar multe restaurante închise. Viața începe să palpite aici după lăsarea serii. Abia atunci cluburile de muzică fado împrăștie în aer armonii pline de nostalgie (saudade), iar barurile ademenesc trecătorii cuprinși de insomnii.

strada in bairro alto

În  Bairo Alto se poate ajunge cu Funicularul Gloria. La capătul traseului lui se află Miradouro de Sao Pedro de Alcantara. De aici am avut parte de o altă priveliște frumoasă asupra Lisabonei.

lisabona la apus luna in lisabona

Parcului Națiunilor

Puțin mai departe de centrul orașului se află Parcului Națiunilor, poziționat lângă Podul Vasco da Gama, cel mai lung pod din Europa. Acesta leagă zona sudică de cea nordică a capitalei. Poți ajunge în Parcului Națiunilor cu mașina sau cu metroul până la stația Oriente.

În Parcul Națiunilor se află și Acvariul din Lisabona, care recent a fost catalogat ca fiind cel mai frumos acvariu din lume.

Acvariul adăpostește 25000 de specii de animale și plante marine. Ce să zic, e un loc captivant nu numai pentru cei mici ci și pentru adulți. Am avut ocazia să vedem rechini, pisici sau căluți și stele de mare și să-l întâlnim pe Nemo. Tot aici am asistat și la un mic specacol oferit de o vidră cu personalitate.

Zona Parcului Națiunilor este una cu clădiri construite recent, cu o arhitectură modernă,  în contrast cu centrul istoric. Aici se află turnurile gemene și Hotelul Myriad, un Burj Al Rab al Portugaliei.

Acestea au fost locurile colindate de noi în Lisabona pe parcursul vacanței portugheze, pe care n-o voi uita prea repede. 

Păstrez în suflet fiecare colț umblat, fiecare străduță bătută la pas, fiecare priveliște pitorească cu case albe, maure și mă umplu de frumusețe și drag de Univers de fiecare dată când în urechi îmi răsună armonii cu iz de ”saudade”, un cuvânt care, ca ”dorul” românesc nu își găsește echivalenul într-o altă limbă. 

Eliade scria totuși într-un articol intitulat ”Dor- Saudade românească”: ”în nici o altă limbă n-aş fi găsit […] un mai perfect echivalent pentru atât de portughezul cuvânt saudade decât în cuvântul românesc dor“.

Cu dor (saudade) mă voi gândi și eu la Lisabona și până mă voi întoarce și voi tânji după ea, nu ca după o himeră, ci ca după ceva real, palpabil, o experiență cu titlu de MUST.

2 gânduri despre „Lisabona, meu amor…(II). Baixa, Bairro Alto și Chiado

  1. Splendid. Si terasele acelea atat de atractive si, pe undeva, atat de rustice pe stradutele acelea inghesuite 🙂 Si tramvaiele alea vechi, dar care se potrivesc perfect cu atmosfera. Da, categoric, trebuie sa trec Lisabona pe lista mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *