Traseu la Crucea Caraiman
Sâmbătă dimineată am aruncat din nou rucsacii și bocancii în portbagajul mașinii și ne-am îndreptat în viteză spre munte. Ne aștepta un traseu la Crucea Caraiman.
Pe drum, încă somnoroasă, Corina îmi spunea că se sufocă în București. Era sătulă de ”fețele posomorâte” pe care le vedea în fiecare zi și nu voia să ajungă una dintre ele. Avea nevoie de un moment de respiro și știa că muntele e generos și tămăduitor.
”-E cea mai bună terapie!” mi-a spus. Deși mi s-a părut că sună oarecum a clișeu, i-am dat imediat dreptate. Nimic nu se compară cu bucuria simțită la sfârșitul unei zile petrecute pe munte, cu trupul obosit dar spiritul înviorat și liber.
Ne-am decis să mergem cu mașina până în apropiere de cabana Piatra Arsă și de acolo să începem mult așteptatul traseu la Crucea Caraiman.
Din Sinaia am virat stânga spre Târgoviște, apoi dreapta spre Peștera Ialomiței. Am traversat șoseaua Transbucegi și în dreptul cabanei Dichiu am făcut dreapta spre Piatra Arsă.
N-am ajuns însă până la cabană, ne-am oprit pe marginea drumului, într-o parcare imposibil de ratat. Babele și Sfinxul sunt cele mai vânate obiective din Bucegi, așa că lumea se înghesuie tot timpul anului.
De aici am plecat spre Sfinx, urcând pe un drum nemarcat, dar vizibil și foarte ușor de urmărit. În aproximativ o oră am ajuns în dreptul cabanei Babele.
Cabana Babele- Cabana Caraiman
De la cabana Babele se poate ajunge la Crucea Caraiman pe două trasee: primul este marcat cu cruce roșie și nu prezintă nici un fel de dificultate, dar din punctul meu de vedere e cam anost, iar al doilea este marcat cu cruce albastră și trece pe la cabana Caraiman, apoi urcă pe Brâna Mare a Caraimanului până la Crucea Eroilor.
Noi am ales a doua variantă de traseu la Crucea Caraiman, însă am observat că majoritatea opta pentru traseul marcat cu cruce roșie, lăsând astfel poteca noastră liberă. Într-o jumătate de oră, cât am făcut până la cabana Caraiman, nu am mai întâlnit pe nimeni. Ne-am bucurat de liniște și de vremea călduță care nu se putea hotărî dacă să se mohorască sau să lase la vedere cerul senin.
La cabană am făcut prima oprire. Ne-am așezat pe iarbă ca să urmărim furnicăreala din Valea Jepilor, timp în care am avut parte de un moment deosebit. Preț de câteva clipe, o perdea transparentă de raze lumina de după nori Valea Prahovei, creându-ne impresia că privim totul printr-un filtru. N-a durat mult, apoi a dispărut, însă ne-a lăsat uimite de frumusețe și am decretat că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale zilei.
Brâna Mare a Caraimanului
Am plecat mai departe spre brâna mare a Caraimanului, urmărind de data aceasta marcajul cu bulină albastră. Am auzit tot felul de povești despre această porțiune de traseu și abia așteptam s-o experimentez. Am început urcușul și în câteva minute am ajuns lângă peretele stâncos, bătătorind poteca ce se metamorfoza continuu, ba era lată, ba se îngusta.
Brâna Mare a Caraimanului e într-adevăr spectaculoasă și necesită pe lângă atenție, o încălțăminte adecvată. Însă în afară de două locuri mai expuse pe unde am trecut ajutându-ne de lanțuri, nu mi s-a părut periculoasă. Am întâlnit chiar copii de vârste mici pe traseu, ajutați și supraveghiați, bineînțeles, de părinți.
Traseu la Crucea Caraiman – o altă surpriză…
La un moment dat ne-am oprit pentru o pauză de 5 minute, timp în care am admirat o minunăție de floare de colț pe care am zărit-o lângă stânci, mai sus de poteca noastră. Am privit-o doar prin teleobiectiv, pentru că n-am putut ajunge foarte aproape de ea, însă chiar și așa ne-a impresionat.
În urma noastră, cabana devenea tot mai mică, în timp ce stâncile își arătau acum adevărata față. Priveliștea era una dintre acelea care-ți taie respirația și pentru câteva secunde am rămas pur și simplu înmărmurite.
Un amestec de exaltare și temere m-a încercat pe parcursul traversării brânei, cred că datorită altitudinii și apropierii atât de mari de pereții imenși ai muntelui. De fapt nu temere, ci un soi de recunoaștere a micimii omului în fața măreției naturii.
Corina începea să simtă la rândul ei, entuziasmul apropierii de vârf și chiar înainte să putem privi din depărtare Crucea, mi-a spus: ”-Îmi ard rău picioarele, dar simt că-s vie!”
Pe mine mă încerca o foame de-mi venea să mușc din piatră, iar gândul că am reușit să plecăm fără nimic la noi, mă înfuria.
Aproape de monument, pe marginea cărării am găsit câțiva rododendroni de toamnă. Ne-am oprit alături ca să ne mai tragem sufletul, apoi ne-am îndreptat spre larma care ne aștepta la Cruce.
Final de traseu la Crucea Caraiman
Aflată la 2291 de metri altitudine, Crucea Eroilor Neamului a fost ridicată în amintirea eroilor ceferiști căzuți în primul război mondial. Monumentul a fost construit la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I. Este unic în lume atât prin altitudinea la care este amplasat, cât și prin mărime. Înălțimea crucii este de 28 de metri, iar fiecare braț măsoară câte 7 metri.
Ne-am îndepărtat cât de mult am putut de mulțime și ne-am așezat pe iarbă. Am privit Bușteniul de la peste 2000 de metri și am reușit să identificăm Palatul Cantacuzino.
După ce ne-am odihnit, ne-am întors pe poteca suitoare, marcată cu cruce roșie. După primul urcuș merge lin până înapoi la Babe. Am mai privit încă odată cabana Caraiman și brâna Caraimanului din cel mai înalt punct, apoi ne-am văzut de drum.
Mai jos de cabana Babele am întâlnit un vânzător ambulant de la care am cumpărat zmeură și ciocolată, ca să mai prindem puteri.
Ce bună fusese ideea unui traseu la Crucea Caraiman! Și ce minunată, experiența! Deși aveam picioarele obosite, tonusul era unul proaspăt și revigorant. Ne-am bucurat pe tot parcursul zilei de frumusețea naturii și ne-am încărcat cu energie, atât cât să ne ajungă până la următoarea întâlnire cu muntele.
Pe curând!
CITEȘTE ȘI:
4 trasee montane pentru începători, în munții Bucegi
Traseu Dâmbul Morii – Canionul 7 Scări
21 Comments
Andreea 14 octombrie 2016
Multumesc! În conditii de iarnă traseul este oricum interzis, așa că așteptăm vrema caldă…până ni s-or lungi urechile 🙂
Aptula Sinan 17 noiembrie 2016
frumos traseu, mai ales pe la BMC…astept vara, ca s-o iau si eu la pas…
Andreea 17 noiembrie 2016
Și eu o aștept si mă gândesc cu groază cât mai e până o să vină…
Henry Stephane 4 martie 2017
Poti face trasee si iarna,nu trebuie sa astepti primvara/vara
Andreea 4 martie 2017
As putea daca as fi mai bine antrenata si echipata, dar cum sunt novice in ale muntelui, astept cuminte sa treaca zapada 🙂
Victoria Frâncu 8 noiembrie 2017
Excelent traseu! L-am facut prima data în 1973, cand aveam 20 de ani si a treia oară în 2012! Ambele memorabile, dar fiecare în felul ei. Ambele în luna noiembrie. Cea de-a doua nu se pune pentru că a fost vara! E o încântare să privești Crucea Caraiman de aproape, mai ales după ce ai parcurs drumul până acolo! Efortul este răsplatit cu asupra de măsură. Mulțumim pentru povestirea și imaginile postate!
Poteci însorite!
Andreea 8 noiembrie 2017
Multumesc si eu pentru ca mi-ati impartasit din experienta dvs! Sanatate si la cat mai multe drumetii! 🙂
Marcela 11 noiembrie 2017
Uite, asta chiar e un traseu pe care imi doresc neaparat sa-l fac! Cand m-oi hotara o sa-ti urmaresc indicatiile tale, ca poate de data asta nu ma mai ratacesc!
Foarte frumosc scrii, Andreea! Multa inspiratie-n condei!
Andreea 12 noiembrie 2017
Da, e foarte fain si nu e dificil! Nu e de mirare ca e asa batatorit. 🙂 Multumesc, draga mea pentru aprecieri si nu numai! 🙂
mihaela 30 iunie 2019
Chiar se poate călca pe potecuţa aia? pot şi eu? Mi e groază numai cât văd filmări şi poze…
Andreea 30 iunie 2019
Sigur ca poti! In poze si filmari pare scary, dar in realitate poteca e lata cat sa poti merge lejer, fara probleme pe ea. O sa vezi cand o sa fii acolo si o sa-mi dai dreptate! Pup si drumetie frumoasa!
Marincian Vlad 7 august 2019
Hei, Buna!!Imi poti spune te rog cât a durat tot traseul la urcare din acea parcare pana sus la Cruce?
Andreea 7 august 2019
Buna! Din parcare pana la Babele faci cam o ora, apoi inca 1,5 – 2 pana la Cruce, in functie de cat de repede te misti sau cat de des te opresti. Asta inseamna vreo 3 ore la dus si poate mai putin la intors, ca nah, nu te mai opresti chiar peste tot. Drum bun, carari usoare!
Gabriel 5 mai 2020
Am citit articolul cu interes Planuim sa facem acest traseu la vara si ne intrebam dac ar fi posibil sa il facem cu un bebe de 8-9 luni? si un ‘baby carrier’ desigur
Andreea 6 mai 2020
Buna! Mersi mult de vizita. Daca sunteti obisnuiti si ati mai fost cu bebe pe munte, n-ar trebui sa fie probleme, insa daca nu, cel mai sigur ar fi sa ocoliti brana si sa mergeti pe marcajul cu cruce rosie.
Gabriel Sima 6 august 2020
Eu am fost ieri. 05august2020. In nici un caz. Am scris si intr-un comentariu. Nu ma este poteca asa cum era. O buna parte din traseu trebuie sa va catarati (sau sa coborati) pe stanci iar in pirtiunea cu cele sufe nu mai exista ooteca. Doar susa si versantul
Andreea 6 august 2020
Multumim Gabriel pentru update!
Gabriel Sima 6 august 2020
Ieri am facut traseul Babele Crucea Caraiman prin Brana Mare. Entuziasmat de poze si filmulete, mi-am zis ca asa ceva nu poate fi ratat. Am pornit spre Cabana Caraiman. Totul a fost superb. De acoloinsa am fost surprins sa vad ca poteca de fapt nu mai era poteca ci stanci cazute din versant . Practic, din acel punc am facut pe majoritatea traseului catarare pe stanca. Pana la acea portiuna care pana de curand era „mai dificila”. Acolo nu mai exista poteca deloc. Cam pe o portiune de 10m cred. . Doar șufele si versantul. La portiunea de sufe de sub stanca a trebuit sa fac ‘ mersul piticului” . E dificil de trecut. Acolo e bine sa fi asigurat in chinga. Acea portiune nu prea mai este penttu turisti. Dupa catarare de aprox.1h si trecut cu bine prin acea portiune, am ajuns in sfarsut pe poteca.
Andreea 6 august 2020
Wow! Incredibil si trist in acelasi timp. Ma gandesc ca ar fi bine sa sesizezi lucrurile astea si la salvamonuntul Busteni, poate mai curata poteca de stanci si dau cumva de stire turistilor despre starea traseului. Eu ti multumesc pentru informatii! Sunt sigura ca-i vor ajuta si pe altii!
Simona 27 august 2020
Ieri am făcut acest traseu. Nu s-au inventat cuvinte pentru a descrie măreția acestor locuri. Peisajul parcă ireal oferă ochiului călătorului atâtea gingășii: flori de colț și multe altele, capre negre cu puiuți…
Felicitări pentru blog!
Andreea 27 august 2020
Ce frumos ai scris! Ma bucur ca mai sunt oameni pe care natura ii impresioneaza in felul acesta. Multumesc pentru vizita si apreciere! 🙂