Traseu la Crucea Caraimanului

Sâmbătă dimineată am aruncat din nou rucsacii și bocancii în portbagajul mașinii și ne-am îndreptat în viteză spre munte. Ne aștepta un traseu la Crucea Caraimanului.

Pe drum, încă somnoroasă, Corina îmi spunea că se sufocă în București. Era sătulă de ”fețele posomorâte” pe care le vedea în fiecare zi și nu voia să ajungă una dintre ele. Avea nevoie de un moment de respiro și știa că muntele e generos și tămăduitor. ”-E cea mai bună terapie!” mi-a spus. Deși mi s-a părut că sună oarecum a clișeu, i-am dat imediat dreptate. Nimic nu se compară cu bucuria simțită la sfârșitul unei zile petrecute pe munte, cu trupul obosit dar spiritul înviorat și liber.

Ne-am decis să mergem cu mașina până în apropiere de cabana Piatra Arsă și de acolo să începem mult așteptatul traseu la Crucea Caraimanului.

Din Sinaia am virat stânga spre Târgoviște, apoi dreapta spre Peștera Ialomiței. Am traversat șoseaua Transbucegi și în dreptul cabanei Dichiu am făcut dreapta spre Piatra Arsă. N-am ajuns însă până la cabană, ne-am oprit pe marginea drumului, într-o parcare imposibil de ratat. Babele și Sfinxul sunt cele mai vânate obiective din Bucegi, așa că lumea se înghesuie tot timpul anului.

traseu crucea eroilor

De aici am plecat spre Sfinx, urcând pe un drum nemarcat, dar vizibil și foarte ușor de urmărit. În aproximativ o oră am ajuns în dreptul cabanei Babele.

Cabana Babele- Cabana Caraiman

De la cabana Babele se poate ajunge la Monumentul Eroilor pe două trasee: primul este marcat cu cruce roșie și nu prezintă nici un fel de dificultate, dar din punctul meu de vedere e cam anost, iar al doilea este marcat cu cruce albastră și trece pe la cabana Caraiman, apoi urcă pe Brâna Mare a Caraimanului până la Crucea Eroilor.

Noi am ales a doua variantă de traseu la Crucea Caraimanului, însă am observat că majoritatea opta pentru traseul marcat cu cruce roșie, lăsând astfel poteca noastră liberă. Într-o jumătate de oră, cât am făcut până la cabana Caraiman, nu am mai întâlnit pe nimeni. Ne-am bucurat de liniște și de vremea călduță care nu se putea hotărî dacă să se mohorască sau să lase la vedere cerul senin.

traseu la crucea caraimanului-spre cabana caraiman

La cabană am făcut prima oprire. Ne-am așezat pe iarbă ca să urmărim furnicăreala din Valea Jepilor, timp în care am avut parte de un moment deosebit. Preț de câteva clipe, o perdea transparentă de raze lumina de după nori Valea Prahovei, creându-ne impresia că privim totul printr-un filtru. N-a durat mult, apoi a dispărut, însă ne-a lăsat uimite de frumusețe și am decretat că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale zilei.

valea jepilor vazuta din traseul la crucea caraimanului cabana caraiman jepii

Brâna Mare a Caraimanului

Am plecat mai departe spre brâna mare a Caraimanului, urmărind de data aceasta marcajul cu bulină albastră. Am auzit tot felul de povești despre această porțiune de traseu și abia așteptam s-o experimentez. Am început urcușul și în câteva minute am ajuns lângă peretele stâncos, bătătorind poteca ce se metamorfoza continuu, ba era lată, ba se îngusta.

Brana mare a caraimanului brana caraimanului

Brâna Mare a Caraimanului e într-adevăr spectaculoasă și necesită pe lângă atenție, o încălțăminte adecvată. Însă în afară de două locuri mai expuse pe unde am trecut ajutându-ne de lanțuri, nu mi s-a părut periculoasă. Am întâlnit chiar copii de vârste mici pe traseu, ajutați și supraveghiați, bineînțeles, de părinți.

O altă surpriză…

La un moment dat ne-am oprit pentru o pauză de 5 minute, timp în care am admirat o minunăție de floare de colț pe care am zărit-o lângă stânci, mai sus de poteca noastră. Am privit-o doar prin teleobiectiv, pentru că n-am putut ajunge foarte aproape de ea, însă chiar și așa ne-a impresionat.

floare de colt pe caraiman

În urma noastră, cabana devenea tot mai mică, în timp ce stâncile își arătau acum adevărata față. Priveliștea era una dintre acelea care-ți taie respirația și pentru câteva secunde am rămas pur și simplu înmărmurite.

Un amestec de exaltare și temere m-a încercat pe parcursul traversării brânei, cred că datorită altitudinii și apropierii atât de mari de pereții imenși ai muntelui. De fapt nu temere, ci un soi de recunoaștere a micimii omului în fața măreției naturii.

stanca caraiman

Corina începea să simtă la rândul ei, entuziasmul apropierii de vârf și chiar înainte să putem privi din depărtare Crucea, mi-a spus: ”-Îmi ard rău picioarele, dar simt că-s vie!

Pe mine mă încerca o foame de-mi venea să mușc din piatră, iar gândul că am reușit să plecăm fără nimic la noi, mă înfuria. Încercam să-mi păcălesc stomacul cu câteva guri de apă și mă auto-încurajam gândindu-mă la cei care au urcat Everestul. 🙂

Aproape de monument, pe marginea cărării am găsit câțiva rododendroni de toamnă. Ne-am oprit alături ca să ne mai tragem sufletul, apoi ne-am îndreptat spre larma care ne aștepta la Cruce.

rododendron pe caraiman

Final de traseu la Crucea Caraimanului

Aflată la 2291 de metri altitudine, Crucea Eroilor Neamului a fost ridicată în amintirea eroilor ceferiști căzuți în primul război mondial. Monumentul a fost construit la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I. Este unic în lume atât prin altitudinea la care este amplasat, cât și prin mărime. Înălțimea crucii este de 28 de metri, iar fiecare braț măsoară câte 7 metri.

crucea eroilor caraiman

Ne-am îndepărtat cât de mult am putut de mulțime și ne-am așezat pe iarbă. Am privit Bușteniul de la peste 2000 de metri și am reușit să identificăm Palatul Cantacuzino.

busteni vazut de la crucea caraiman caraiman popas pe caraiman

După ce ne-am odihnit, ne-am întors pe poteca suitoare, marcată cu cruce roșie. După primul urcuș merge lin până înapoi la Babe. Am mai privit încă odată cabana Caraiman și brâna Caraimanului din cel mai înalt punct, apoi ne-am văzut de drum.

cabana caraiman caraiman

Mai jos de cabana Babele am întâlnit un vânzător ambulant de la care am cumpărat zmeură și ciocolată, ca să mai prindem puteri.

Ce bună a fost ideea de traseu la Crucea Caraimanului! Și ce minunată, experiența! Deși aveam picioarele obosite, tonusul era unul proaspăt și revigorant. Ne-am bucurat pe tot parcursul zilei de frumusețea naturii și ne-am încărcat cu energie, atât cât să ne ajungă până la următoarea întâlnire cu muntele.

Pe curând!

9 Comments Write a comment

Please add an author description.

9 Comments

  • Andreea octombrie 14, 2016

    Multumesc! În conditii de iarnă traseul este oricum interzis, așa că așteptăm vrema caldă…până ni s-or lungi urechile 🙂

  • Aptula Sinan noiembrie 17, 2016

    frumos traseu, mai ales pe la BMC…astept vara, ca s-o iau si eu la pas…

    • Andreea noiembrie 17, 2016

      Și eu o aștept si mă gândesc cu groază cât mai e până o să vină…

  • Henry Stephane martie 4, 2017

    Poti face trasee si iarna,nu trebuie sa astepti primvara/vara

    • Andreea martie 4, 2017

      As putea daca as fi mai bine antrenata si echipata, dar cum sunt novice in ale muntelui, astept cuminte sa treaca zapada 🙂

  • Victoria Frâncu noiembrie 8, 2017

    Excelent traseu! L-am facut prima data în 1973, cand aveam 20 de ani si a treia oară în 2012! Ambele memorabile, dar fiecare în felul ei. Ambele în luna noiembrie. Cea de-a doua nu se pune pentru că a fost vara! E o încântare să privești Crucea Caraiman de aproape, mai ales după ce ai parcurs drumul până acolo! Efortul este răsplatit cu asupra de măsură. Mulțumim pentru povestirea și imaginile postate!
    Poteci însorite!

    • Andreea noiembrie 8, 2017

      Multumesc si eu pentru ca mi-ati impartasit din experienta dvs! Sanatate si la cat mai multe drumetii! 🙂

  • Marcela noiembrie 11, 2017

    Uite, asta chiar e un traseu pe care imi doresc neaparat sa-l fac! Cand m-oi hotara o sa-ti urmaresc indicatiile tale, ca poate de data asta nu ma mai ratacesc!
    Foarte frumosc scrii, Andreea! Multa inspiratie-n condei!

    • Andreea noiembrie 12, 2017

      Da, e foarte fain si nu e dificil! Nu e de mirare ca e asa batatorit. 🙂 Multumesc, draga mea pentru aprecieri si nu numai! 🙂

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: